Am devenit constienta de mai mult ani de un anumit lucru: copiii abandonati au nevoie de hrana pentru suflet si minte. Intai am vorbit despre asta cu cei mai apropiati prieteni. Apoi am schitat intr-o zi un proiect pe care o mana de oameni sa il incepem si sa oferim copiilor abandonati acces la lucruri care mangaie sufletul si imbogatesc mintea: arta, cultura, educatie, sport. Ne propusesem pe atunci sa mergem la centre de plasament sa organizam ateliere de lucru pe aceste domenii. Noi, cei 4 prieteni. L-am scris, o mica schita cu capitole, etape, etc. Au trecut 5-6 ani.
Si noi ne-am luat cu propria viata si am pus “in sertar” proiectul. Apoi, intr-o zi de ianuarie, la momentul rezolutiilor anuale, mi-am spus: vreau sa incep proiectul pentru copii. Am vorbit despre dorinta mea cu toti prietenii si oamenii cu care ma intalneam si la mai putin de 2 luni de cand am vorbit cu prima persoana am descoperit ca exista deja ceea ce visam eu, ca e un proiect din Cluj, ca a fost facut in parteneriat cu Directia Judeteana de Protectie a Copilului, deci nu mai am nimic de facut ca sa organizez, ci pot ajuta direct, imediat si intr-un cadru legal. Pe mine proiectul Familii de suflet m-a salvat de vrea 2 ani de cercetare, lobby, birocratie, legiferare!
Eu cred ca Atentia, grija, ascultarea sunt hrana pentru suflet. Fara toate acestea, copilul creste cu un gol imens in suflet, dar daca deja golul este mare datorita abandonului, ne putem imagina ce oameni pustii pe interior, confuzi si chinuiti, pot ajunge acesti copilasi.
Omul are nevoie de vise. Ca sa viseze la o familie trebuie sa patrunda intr-o familie.
Daca va ganditi uneori la copiii abandonati, cu empatie, cu dorinta de a ajuta si cu sentimentul ca nu stiti cum, ca nu va pricepeti sau ca va este teama “sa nu facetti mai mult rau”, va incurajez sa va alaturati proiectului Familii de suflet, unde veti gasi o structura simpla, utila si un ghidaj excelent spre a face acel ceva bun si frumos pentru sufletul unui copil fara parinti!