Voluntar proiectul Nu Esti Singur

Daniela Dima

“Bună tuturor, mari și mici!

Sunt Daniela, și doresc sa va adresez câteva cuvinte despre o experiență de voluntariat.

Eu locuiesc în Italia de 22 de ani și de-a lungul anilor concediile mi le-am petrecut în multe feluri și în multe locuri. Însă ultimul concediu, care a fost de o luna de zile, am dorit mult sa fie spre folosul și binele unor copii defavorizați din România. Astfel în 12 decembrie 2019 am început sa dau telefoane la diferite instituții cu copii fără aparținători și sa ma ofer ca voluntară. Oportunitatea s-a ivit prin asociația Alfa Grup din Cluj, care m-a pus în legătură cu centrul de plasament pt copii cu dizabilități, din Cluj. Așa că peste 3 zile mă aflam în zbor spre România cu speranța sa fiu capabilă sa îndeplinesc tot ce va fi necesar sa fac, și cu dorința de a dărui tot ce pot pt acești copii. În 16 decembrie am început voluntariatul în acest centru și am continuat pentrut 4 săptămâni, în fiecare zi de la 8 dimineața la 19 seara.

Trebuie sa marturisesc ca spre surprinderea mea, am intrat într-un centru de plasament pt copii, renovat, curat, îngrijit, cu toate condițiile necesare, și un personal profesionist și plăcut!

Copiii cu care eu am interacționat cel mai mult au fost în număr de 9, aproape toți având diferite probleme de sanatate. Ce făceam eu acolo? Orice era nevoie! Făceam baie copiilor, îi îmbrăcam, le schimbam pampersul de câte ori era nevoie, îi hrăneam, îi punem la culcare la orele de somn, mă jucam cu ei, îi îmbrățișam, vorbeam cu ei deși majoritatea dintre ei nu vorbeau le dăruiam pe cât puteam, dragoste. Toate astea, alături de personalul centrului. Mai spălăm vasele, ștergeam mesele și scaunele, spălăm pe jos. Toate astea, le-am făcut cu plăcere, cu gândul și satisfacția că pot contribui și eu pt binele altora, și implicit pt binele societății, că picătura mea de ajutor, pt cineva poate fi mult! Copiii instituționalizați au tot ce le trebuie d.p.d.v. material, însă de primirea dragostei și atenției, niciodată nu va fi prea mult. Toți avem nevoie de așa ceva, cu atât mai mult copiii fără aparținători. Priveam acești copii, și dincolo de dizabilități lor, fiecare dintre ei au ceva frumos de care mă minunam: unul avea gene foarte frumoase, altul obrăjori bucalati, altul o privire care tânjea după atenție, altul zâmbet cuceritor, și fiecare cu farmecul lui.

La sfârșitul perioadei de voluntariat am primit peste așteptările mele, mulțumiri din partea personalului, rama foto si carticica cu mulțumiri.

În aceasta experienta am dăruit ceea ce am putut, dar pe cealaltă parte am și primit foarte multă satisfacție sufletească, împlinire lăuntrică, recunoștință din partea unora, și am cunoscut oameni deosebiți!

Încurajez pe toți, dăruiți altora din ce aveți și veți primi în schimb ceva ce nu aveți, sau ceva de care nu vă veți sătura niciodată să primiți, satisfacție, împlinire lăuntrică!

Eu știu că, eu voi continua sa fac voluntariat și să dăruiesc ori de câte ori voi putea și voi avea ocazie! “

ro_RORomanian
ro_RORomanian